in curind

Ce faceţi cînd vi se cere o îmbrăţişare?

În cultura noastră ne îmbrăţişăm înainte de o despărţire pe termen mai lung. Nu o facem prea des. Oare de ce? Cînd avem aşa mare nevoie de ea.

De la naştere pînă la mormînt avem nevoie de afecţiune fizică, de îmbrăţişări, de siguranţă…

Fratele meu Ion, ultimele zile, de la fiecare cerea “o îmbrăţişare”. Se pregătea de o plecare… fără întoarcere în lumea celor trecători. Ar fi avut 24 de ani, în 14 martie.

Suntem alături de voi toţi cei dragi ai noştri, vă îmbrăţişăm (ne-ar place mult s-o şi simţiţi), vă înţelegem durerea, ne rugăm pentru voi. Dumnezeu e bun! El face orice lucru frumos la vremea Lui. Şi dacă noi care suntem răi, ştim să dăm daruri bune copiilor noştri, cu-atît mai mult El. Cu multă dragoste L-a primit şi L-a îmbrăţişat la piept şi pe fiul risipitor, de fapt, într-un mod oarecare, toţi suntem nişte risipitori. Însă El nu ne iubeşte pentru ceea ce facem, ci pentru ceea ce suntem în ochii Lui. El L-a iubit şi L-a cunoscut şi pe Ion. Şi Ion L-a cunoscut şi L-a iubit pe Domnul. Ideal ar fi să fim luaţi în timp ce suntem într-o stare de închinare şi adorare pentru El, într-o stare de veghere, lucrînd la ceva sfînt…